Vladimir Ionuț Screciu sau Vlad, așa cum îi spun apropiații, s-a născut pe 13 ianuarie 2000, la Corabia. Deși nu a împlinit încă 17 ani, are deja 1,81 înălțime și trei meciuri jucate în prima ligă, la CS Universitatea Craiova. În momentul debutului, în partida cu Steaua, jucată în toamnă pe Arena Națională, Screciu a devenit primul jucător din Liga 1 născut după 2000. Debutant la 16 ani, opt luni și 19 zile, Screciu este totuși departe de cel mai tânăr jucătător care a evoluat vreodată în Liga 1: Nicolae Dobrin, la 14 ani, 10 luni și cinci zile. Ce-i drept, nici nu ar fi avut cum să se apropie, din moment ce Liga Profesionistă de Fotbal nu mai acceptă în prima divizie jucători mai mici de 16 ani.
Cum ai început să joci fotbal? Până la 10 ani am jucat în curtea școlii. Jucam cu băieți de 16-17 ani și îmi dădeau voie să intru doar dacă mergeam la magazin și le cumpăram apă. La 10 ani și jumătate am început la CSS Corabia.După o jumătate de an, tata nu m-a mai lăsat, pentru că stăteam prost cu școala.Apoi, îmi aduc aminte că i-am luat telefonul tatălui meu și l-am sunat pe antrenorul meu, Gigi Vâlcu. I-am spus să îl sune pe tata pentru că eu nu pot să stau acasă, fără să joc fotbal. Și așa a și făcut. Antrenorul l-a sunat pe tata și l-a convins să mă lase în continuare la fotbal. Oricum, nu eram cine știe ce cu cartea, doar mă mențineam cât de cât, nu eram foarte deștept.
Povestește-ne ce a urmat. Am continuat să joc și, la puțin timp, am avut un turneu la Vâlcea, la care au fost prezenți și cei de la Craiova. Le-a plăcut de mine și i-au spus antrenorului meu că voiau să mă ia la Craiova, însăel nu mi-a zis nimic despre asta. A urmat peste câteva luni un alt turneu, la Corabia. Am jucat foarte bine, iar la final antrenorul de la Craiova s-a dus la tata și i-a spus că mă place. Eu nu voiam să plec, aveam doar 11 ani, dar tata m-a convins. Îmi era foarte greu, plângeam în fiecare seară, îi spuneam mamei mele că vreau să mă întorc acasă. Dar,până la urmă, m-am acomodat.
Ai fost mereu mijlocaș? Am jucat și mijlocaș și fundaș central. Chiar acum o lună, când am avut un meci la juniorii „2000″, am jucat fundaș central pentru că s-a accidentat un coleg. Cel mai mult îmi place să joc mijlocaș la închidere. Am jucat și mijlocaș ofensiv, în meciul amical cu Zenit Sankt Petersburg din vară.
Gică Craioveanu spunea că problema sportului nostru este că puștii nu mai au maidane, locuri de joacă unde să poată juca fotbal, prin orașe. Tu când erai mic unde jucai, în afară de stadion? Eu am un teren exact în spatele casei mele. Stau mulți copii în zonăși aproape toți joacă fotbal. Când eram mic, îmi petreceam tot timpul pe acel teren. Chiar și acum mă mai duc.
Și ce spun acum prietenii tăi din copilărie, când vad că joci în Liga 1? Sunt fericiți, dar ei tot așa mă văd, ca pe prietenul lor din copilărie, cum, de altfel, îi văd și eu pe ei. Unii m-au întrebat după meciul cu Steaua de ce nu l-am trântit pe Muniru, pentru că a fost o fază când l-am ajuns din spate și l-am împins, dar nu a căzut.
Dar părinții? Și ei suntfoarte fericiți. Datorită lor am ajuns aici. Au insistat mult, chiar dacă și lor le-a fost greu, și le este și acum.
„Până la meciul cu Steaua, nu mai fusesem pe Arena Națională. Atunci am fost pentru prima dată și am și jucat. Apoi, nu am dormit toată noaptea, am primit mesaje și am urmărit reluarea meciului”
Ce ți-a trecut prin cap când ai fost chemat de la încălzire de Mulțescu înainte să intri în meciul cu Steaua? M-a chemat prin minutul 70 pentru că se accidentase Briceag, după care m-a pus pe bancă. Prin minutul 80, s-a uitat la mine și mi-a zis: „Hai, Screciule, hai și tu!”. Nu am avut emoții deloc, nici în meciul cu ASA. Chiar m-am mirat după meci că nu am avut nicio emoție cu Steaua. Nici nu am simțit fanii din tribune, eram atât de concentrat încât nu îi auzeam decât pe colegii mei. La final a fost foarte frumos, am putut să mă bucur de atmosfera creată de fanii noștri. Nicio echipă din România nu are fani ca ai noștri. Apoi, nu am dormit toată noaptea. Am ajuns la două noaptea acasă și am primit o mulțime de mesaje cu felicitări, după care m-am uitat din nou la meci. La trei s-a redifuzat meciul și m-am uitat până dimineața.
Mai fusesei pe Arena Națională până atunci? N-am mai fost deloc. Atunci am fost pentru prima dată și am și jucat.
Cum te ajută băieții din lot, ce sfaturi ai primit de la căpitanul Vătăjelu sau de la alți fotbaliști cu experiență care sunt colegi cu tine la Craiova? Toți colegii mă ajută foarte mult, îmi dau încredere și nu țipă la mine când greșesc.Dintre toți, de Alexandru Mateiu sunt cel mai apropiat, îmi este ca un frate.
Cum îl simți pe Mulțescu, are încredere în tine, ce-ți spune? Eu zic că are. Din iarnă, după ce se vor face transferuri, o să fie mult mai greu, dar eu zic că sunt unul dintre pariurile lui. Îmi dă multe sfaturi, se mai supără pe mine când greșesc, dar așa este, are dreptate.
Ce crezi, Craiova are mai multă nevoie de tine sau tu de Craiova? Păi… Eu de Craiova. Nu știu ce alt club din Liga 1 ar risca să bage în teren un jucător de 16 ani. În primul rând, să muncesc eu mai mult, să îmi câștig postul de titular, după care o să aibă și Craiova nevoie de mine. Și acum are.
Ce știi despre Ion Oblemenco? (râde) Că a fost din Corabia, la fel ca mine. Mai știu că juca atacant, că era golgheter. El stătea exact la intrarea în Corabia, la o casă micuță.
„Îi văd pe copiii de la școala mea cum își strică viața, se duc la baie și se droghează. Și profesorii nu fac nimic”
Cum te împarți între carte și fotbal, ai timp de teme? Când am timp liber, mă duc la școală. Mama îmi spune să nu las școala și țin cont de ce spune. Profesorii vor să facem poze, iar doamna profesoară de biologie m-a pus să îi dau autograf pe teză. Teme nu avem pentru că sunt la liceu cu program sportiv.
Ce materii îți plac? Româna, engleza… La engleză fac și meditații.
Te pregătești pentru campionatul Angliei? Da.
Unde ți-ar plăcea să ajungi? În Anglia, la Manchester United. Visez de mic să ajung acolo.
Imaginează-ți că trebuie să i-l recomanzi patronului de la Manchester United pe Vladimir Screciu. Ce i-ai spune? (râde) Să îl ia în prima secundă!I-aș spune că e ambițios, că muncește, că dă tot ce are mai bun și că nu ia antrenamentele la mișto. Dacă iei antrenamentele la mișto, la fel faci și la meciuri. Seriozitatea este foarte importantă.
Dar dintre FC Barcelona și Real Madrid de cine îți place? Îmi place mai mult Real Madrid.
De ce? Îmi place stilul lor de joc. Și jocul de pase al Barcelonei îmi place, dar Real are un stil aparte, mai rapid, pe contraatac.
Ai vreun fotbalist de la care te inspiri? Doi, chiar. De la Pogba și de la Modric. Îmi place mai mult de Pogba, mi-ar plăcea și mie să fiu ca el, cu o singură mână să dau la o parte orice adversar. În plus, are viziune în joc. Și la Modric, tot așa, viziunea în joc, pasele decisive.
Timpul liber cum ți-l petreci? Acum sunt răcit și joc FIFA pe PlayStation, mi-am făcut o carieră cu Liverpool. În rest, mai ies cu prietenii.
Mulți fotbaliști s-au pierdut din cauza vieții de noapte sau a alcoolului. Ce ne poți spune despre tine în aceste două privințe? La mine, la Corabia, am mai ieșit cu prietenii la un suc, dar în club nu am ieșit niciodată. Și toți știu despre mine că nu ies în cluburi. Eu sunt mic, am 16 ani, nu am ce să caut eu în club. Bine, că sunt mulți care se duc de la 13-14 ani în cluburi, dar ăia sunt golani.
La doar 16 ani poți fi considerat un model pentru copiii care vor să practice fotbalul. Ce le transmiți puștilor de vârsta ta, dar și celor mai mici, care vor să facă fotbal? Să nu se apuce de băutură și de droguri. Îi văd pe copiii de la școala mea, se duc la baie și se droghează… Își strică viața. Eu de când mă știu nu am pus gura pe țigară. Cât despre fotbal, le-aș zice copiilor să fie ambițioși, să muncească și să facă multe sacrificii. Eu am avut o perioadă în cantonament când alergam până nu mai puteam. Și acum fac la fel. Eu sunt un copil modest, așa m-a învățat mama.
Stai puțin, vrei să spui că există copii care se droghează chiar și la un liceu cu program sportiv? Da. Și profesorii nu fac nimic.
O ultimă întrebare, i-ai scris lui Moș Crăciun? Nu, nu încă, dar am să o fac (zâmbește).
Dacă nu suntem prea indiscreți, ne poți spune ce îi vei cere? Îmi doresc ca anul viitor să bifez mai multe minute în Liga 1, iar marele vis al meu este să câștigăm campionatul. (râde) Ar fi foarte frumos.
Interviu realizat de Denis ȘCHIOPU
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER